ADEVĂRUL NESPUS

 Chiar dacă ai impresia că ești singur, că toată lumea aleargă spre ceva al tău, că vrea să găsească o persoană căreia să-I spună „ prieten”, totuși ar fi indicat să-ți fii tu ție cel mai bun prieten! Dacă nu te iubești pe tine, cum să ai pretenția ca alții să o facă?! Să fie acesta motivul pentru care te apropii de cei nealeși, te  pierzi pe tine însuți și te întrebi: „De asta îmi ești prieten? Vrei să-ți alung singurătatea?!”

În jurul  tău auzi mereu enunțuri aparent convingătoare ca: „Tu ești cel mai bun prieten!”, dar care este prețul plătit pentru aceste cuvinte?!

Pentru tine aș fi vrut să pretind că sunt fericit când am fost trist, pentru tine aș fi vrut să pretind că sunt puternic, când eram rănit, când trăiam în umbra păcatelor mele, când modelam o minciună absurdă. Încercam să mă șterg pe mine, ca să te rescriu pe tine! Acum m-am uitat pe mine…cine ești tu?

Azi, când ziua sângerează în întunericul cumplit, când tu nu ești aici alături de mine ca să mă ții de mână și să-mi spui că în fiecare dimineață răsare soarele, că stelele se văd doar în întuneric, azi va fi acel moment? 

Mă afund într-un labirint etern, încerc să mă regăsesc pe mine într-un milliard de alți eu…cicatrici pe care nu le mai putem vindeca. Curios…cu cât se vindecă mai mult, cu atât doare mai tare!

„Aș face orice pentru tine!”, cuvinte goale, lipsite de miez…M-ai crede dacă ți-aș spune că este un semn pentru tine, prietene, semn că am nevoie de ajutor? Ți-am dat fiecare bucată din mine, ce mi-a mai rămas din prietenia adevărată?! Mă mai întreb (a câta oară?) de ce prieteniile adevărate se află sub lumina de gheață și se-neacă sub propriile lor eșecuri? De ce prietenia nu rezistă mai mult de-o clipă?

Dar eu, eu tot aici sunt alături de convingerile mele,  dacă ploaia se va opri, dacă norii se vor risipi, eu tot aici voi râmâne, nespunând nimic, uitându-mă la ceilalți.

Indiferent de cine ți-e prieten, nu uita de tine, nu fi doar o umbra fără glas, captivă în visul altei persoana…nu fi doar o stea pe cerul altuia! Până va dispărea ceața și voi vedea din nou, voi alerga în picioarele goale până la tine, prietenie. Poate mă voi mai împiedica, câteodată poate voi cădea, dar tot voi veni lângă tine! Mă vei primi?