REVISTA
școlii
"Luceafărul"
Mediul acvatic este mult mai complex decât mediul terestru și aerian prin faptul că interdependența dintre mediu și organism este mult mai strânsă la viețuitoarele acvatice, decât la cele terestre.
Drept urmare acțiunea exercitată de factorii de mediu asupra procesului intoxicării este mai puternica la organismele acvatice. Prin acțiunea substanțelor chimice se produce tulburarea relațiilor intra și inter specifice precum și dereglarea întregului echilibru biocenotic în unitatea acvatică respectivă.
Cunoașterea acțiunii substanțelor chimice asupra vieții acvatice ne ajută în determinarea limitelor de concentrație compatibile cu viața acestora și cu folosințele normale ale apei.
Acțiunea nocivă a substanțelor toxice se manifestă asupra individului mai întâi, apoi, asemeni unei reactii în lanț și asupra speciei și în final asupra biocenozei acvatice.
Pe lângă substanțele toxice care pot apărea în mod natural în apele de suprafață, ca amoniac, hidrogen sulfurat și diferite toxine secretate de alge, protozoare, gasteropode, un aport semnificativ în degradarea apelor de suprafață îl aduc deversările de ape reziduale industriale și fecaloid-menajere.
Dacă în procesul de autoepurare are loc mineralizarea substanțelor organice, în procesul de detoxicare se constată descompunerea și transformarea substanțelor în produși nenocivi; în autoepurare rolul principal este al organismelor vegetale și animale, iar în detoxicare acest rol revine factorilor nebiologici (diluare și alte procese fizico-chimice).