REVISTA
școlii
"Luceafărul"
Am multe sentimente de împărtășit cu tine și nu prea știu cu ce să încep...
Ziua aceasta este minunată, mă aflu la marginea pădurii pictate de Mama-Natură, prin tușee delicate, cu penelul înmuiat în spectaculoasele culori de pe paleta sa de lemn. Rezemată de un copac, fulgurante gânduri și emoții mi se strecoară în suflet. Mi-am adus aminte despre un articol citit, despre persoanele care nu au unde locui, care nu au nici măcar ce pune seara pe masă și m-am întristat.
Mi-am dat seama cât de norocoasă sunt pentru simplul fapt că trăiesc! Pot privi frunzele mișcate de adierea blândă a vântului jucăuș, aud susurul râului ce se strecoară cu străluciri de argint pur printre stâncile semețe, mă bucur de zăpada care se așterne peste case, simt degetele ploii care ating ferestrele locuințelor, copii care zburda plini de fericire împreună, ascult înfiorată tânguirile duioase ale păsărilor ce își iau rămas-bun de la meleagurile noastre de poveste, care se pregătesc pentru lunga călătorie de pe timpul rece, simt că soarele îmi încălzește creștetul capului, inspir parfumul suav al florilor, al naturii.
Unii au tot ce își doresc, și tot nu sunt mulțumiți, vor mai mult... Alții sunt condamnați să se lupte și să facă față bolilor grele, dar fericirea și dorința de a învinge li se citește pe față.
Sunt recunoscătoare pentru viața pe care o am și vreau să o trăisc cu intensitate maximă! În fiecare clipă încerc sa fiu fericită și să privesc partea bună a fiecăruia dintre noi, partea frumoasă din fiecare obiect sau suflet privit!
Am certitudinea că viața este așa cum ți-o creezi, ea poate fi alb-negru, dar nu uita să îi dai culoare !
P.S Tocmai am primit un set de pensule și un șevalet de la Uniunea Artiștilor Plastici. Mă grăbesc să imortalizez această priveliște mirifică într-un tablou. Sau voi încerca să redau pe clapele pianului meu șoaptele acestei ploi calde de vară...
Cu drag,
Andreea, prietena ta
